07/06 2019 O Caminho Português

Camino de Santiago (Drumul lui Iacob sau Peregrinatio Compostellana, ca să folosim și denumirea originală în latină) este unul din cele mai vechi și cunoscute trasee de pelerinaj din lume. Iacob a fost unul din primii apostoli care i s-au alăturat lui Iisus și cel dintâi martirizat. A murit decapitat de împărătul Irod Agripa I și nu a avut parte de un ritual de înmormântare, însă conform legendei în anul 830 un cioban, călăuzit de o stea misterioasă, a descoperit locul în care îi fuseseră îngropate rămășițele. În acest loc (Campus Stellae – Câmpul cu Stele) a fost construită o catedrală, iar Santiago da Compostela a devenit un loc de pelerinaj, la fel ca Ierusalim sau Roma.

Camino portughez

Fast-forward până în zilele noastre: Drumul lui Iacob a devenit o destinație în sine și este bătut anual de sute de mii de oameni din întreaga lume. Pelerinii zilelor noastre merg pe jos sau pe bicicletă, iar unii aleg chiar mijloace de transport medievale (să nu vă surprindă pelerinii călare pe măgar!). Unii din ei aleg acest drum pentru experiența spirituală, alții pentru exercițiul fizic, alții pentru oportunitatea de a întâlni oameni din lumea întreagă în călătoria lor. Din multele variante de rute disponibile pentru a ajunge în Santiago, a doua cea mai populară e cea din Portugalia: O Caminho Português.

Drumul portughez începe  din Lisabona și se încheie, evident, în Santiago, după aproape 620 de kilometri (o lună de mers pe jos, în medie).  Însă majoritatea pelerinilor aleg să înceapă din Porto datorită distanței mai mici (260/280km, în funcție de ruta aleasă), dar și datorită faptului că între Lisabona și Santiago infrastructura pentru pelerinaj  – în special cazările în albergues, hosteluri dedicate exclusiv pelerinilor – este mai slabă. (Iar, conform celor care au parcurs acest traseu, ruta este și destul de urbană – adică o mare parte din ea este pe șosele asfaltate).  Dacă alegeți varianta completă, fiți pregătiți să stați mai degrabă în cazări „clasice” (dar să privim și partea pozitivă, veți avea parte de tot confortul :))

Buuun! Deci ați decis să porniți din Porto – felicitări! (Luați-vă 2 zile pentru vizitat acest oraș delicios ori înainte, ori după pelerinaj. Prin delicios ne referim în foarte mare parte la pasteis de nata de la Manteigaria.) Ce întrebări aveți?

 

De cât timp am nevoie?

Dacă începeți din Porto, veți avea nevoie de cel puțin două săptămâni pentru a ajunge la Santiago, la o viteză de aproximativ 20 de kilometri pe zi.  Însă sfatul nostru este să vă permiteți un caminho relaxat, în care să puteți explora în voie locurile prin care treceți, să puteți rămâne poate o zi în plus într-un oraș care vă surprinde plăcut sau să vă odihniți mai mult, dacă veți avea nevoie. (De asemenea, dacă sunteți obosiți, accidentați, vreți să săriți o etapă ca să vă luați mai mult timp în alta șamd, nu ezitați să apelați și la tren sau autobuz regional. În cuvintele unui afiș dintr-o cafenea galiciană, ”A quien juzgue mi camino… le presto mis zapatos”.)

De asemenea, după ce ajungeți la Santiago, este foarte foarte posibil să vă doriți să mergeți mai departe la Muxia sau Fisterre (încă 70-80 km vi se vor părea o nimica toată). Dacă puteți, ideal ar fi să păstrați data zborului spre casă ”deschisă”, să nu vă treziți (ca anumite persoane pe care nu le vom numi) plangând în aeroport că ele nu vor să plece. (True story.)

 

Pe unde o iau?

Veți avea de ales între două rute: O Caminho Central (260 km), cel mai popular traseu, sau O Caminho da Costa (280 km), un traseu un pic mai lung, însă care urmează coasta Atlanticului. Alegerea uneia sau alteia este o opțiune personală – centrala este cea mai populară (aici veți întâlni deci mai mulți pelerini), însă cea de pe coastă este, well, aproape de coastă. (”Aproape” fiind cuvântul cheie – ruta semnalizată nu e chiar de-a lungul plajelor, ci uneori și prin stațiuni. Însă puteți să vă faceți traseul propriu, la urma urmei dacă mergeți de-a lungul Atlanticului spre nord nu aveți cum să greșiți.)

Cele două rute devin una la Redondela (Spania), de unde mai aveți cam o treime din drum de mers. Însă 20 de km mai târziu, imediat după Pontevedra (un oraș fermecător în care vă recomandăm o pauză de o zi), aveți ocazia să alegeți Variante Espiritual, o rută mai tânără care se va uni cu cea clasică la Padron, înainte de Santiago.

Drumul nu este unul dificil, dealurile pe care le veți întâlni sunt în cea mai mare parte line, iar peisajele spectaculoase – ocean, dealuri și multe orășele fermecătoare. Veți merge în cea mai mare parte pe drumuri de țară sau prin localități, iar ruta este mereu vizibil marcată cu săgeți.

De asemenea, dacă vă dați seama că nu vă place ruta pe care sunteți, există posibilitatea să ”săriți” de pe Coastă pe Central (sau invers), ori pe jos ori cu un autobuz.  (Așa cum am făcut eu după prima etapă.)

 

Când să mă duc?

Lunile ideale din punctul de vedere al temperaturii sunt aprilie, mai, iunie și septembrie, când nu este prea cald, iar riscul de ploaie e destul de mic. Atenție însă, sunt și cele mai aglomerate luni, deci pe cât posibil încercați să vă faceți rezervări din timp în albergues sau hoteluri. Iulie și august sunt luni foarte fierbinți, potrivite mai ales pentru pelerinii foarte matinali, care pot ajunge la următorul popas înainte de orele arzătoare ale amiezii. De la sfârșitul lui octombrie până în martie, sezonul rece aduce ploi și vânturi puternice, iar multe albergues sunt închise.

Notă: în Galicia plouă foarte frecvent tot anul, așa că echipamentul adecvat e obligatoriu. Știți cum se zice, the rain in Spain stays mainly prin jurul Santiago :))

 

Unde o să dorm?

Puteți alege între albergues publice (6eur/noapte/pat – în acești bani nu veți avea însă nici așternut, nici prosop, așa că fiți pregătiți), albergues private (în medie 12 eur / noapte/pat cu așternut și prosop), hosteluri sau hoteluri. Recomandarea noastră este să alegeți varianta albergue public, pentru că aici veți întâlni cei mai mulți pelerini și e foarte posibil să vă faceți prieteni pe viață. Albergues sunt foarte curate, iar cu un pic de pregătire (vezi secțiunea Bagaje) vă veți simți cât se poate de confortabil. Albergues publice se deschid în general în jur de ora 13 și se umplu foarte repede – în mod frecvent veți vedea pelerini așteptând în față încă de la 11:30 – 12:00, cu rucsacii așezați la coadă în ordinea sosirii. (Vi se pare devreme? Cei mai destoinici se trezesc și pleacă pe drum la 4 dimineața, așa că la prânz au parcurs deja peste 25 de kilometri, înainte ca soarele să devină prea puternic). Așa că e bine să aveți întotdeauna o soluție de backup (adică altă variantă de cazare la care să puteți ajunge cât încă vă mai țin puterile).

 

Ce o să mănânc?

Avantajul Camino este că (aproape) întotdeauna veți întâlni pe drum restaurante, cafenele și supermarketuri.  Veți găsi de multe ori ”Meniul Pelerinului”, cu preț fix în jur de 11-12 eur. Sau varianta cea mai frumoasă: adunați-vă cu câțiva noi prieteni de drum, cumpărați ingrediente și gătiți împreună la bucătăria din albergue sau hostel. Credeți-ne, acestea sunt adevăratele cine de neuitat. În orice caz, nu va fi nevoie să cărați în rucsac prea multă mâncare, doar ceva gustări pentru ziua în curs. La fel, surse publice de apă potabilă se găsesc cam peste tot, așa că o sticlă de 1.5l pe care să o tot reumpleți ar trebui să vă ajungă. 

 

Ce să iau cu mine?

Câți pelerini, atâtea păreri despre bagaje :)). Există pe marele internet zeci de liste ”ce să împachetez pentru Camino”, așa că nu mai facem și noi una. Câteva mențiuni:

  • rucsacul trebuie să fie cât de ușor posibil (maximum 10% din greutatea corpului). Chiar dacă vi se pare floare la ureche când îl umpleți și îl probați acasă, o să vă schimbați părerea după 30 de km prin căldură, când mai aveți și un deal la orizont. Fiecare gram contează! (vă spune cineva care a plecat de acasă cu cremă de zi și cremă de noapte, iar pe cea de noapte a trimis-o înapoi prin poștă împreună cu alte lucrușoare mici, dovedite inutile).
  • cel mai important lucru sunt pantofii. Analizați profilul traseului și vremea înainte să decideți care vor fi pantofii de mers: pe un drum cu foarte mult asfalt s-ar putea ca bocancii de munte să nu fie deloc o idee inspirată, așa cum într-un sezon ploios pantofii de alergat în care intră apa vor fi un coșmar. Unii pelerini cu vechime au adoptat sandalele de hiking (cu șosete!), alții pantofii de trail running. În orice caz, dacă vă veți cumpăra o pereche de pantofi noi pentru Camino, luați-i cu cel puțin o lună înainte și purtați-i în fiecare zi. De asemenea, vă recomandăm un research foarte serios pe tema tehnicilor de protecție a picioarelor în Camino (există foarte multe metode, de la scăldatul tălpilor în vaselină până la înfășuratul fiecărui deget cu bandă adezivă sau purtatul a două perechi de șosete). Nu excludeți nicio idee doar pe criterii estetice, credeți-ne, la un moment dat sandalele cu șosete vi se vor părea cele mai comode încălțări din lume. În plus veți mai avea nevoie de o pereche de șlapi ușori pentru seară și/sau dușuri. 
  • al doilea cel mai important lucru: trusa de prim ajutor ticsită cu plasturi și tratamente anti-bășici și bătături. Indiferent câte măsuri de prevenție veți aplica, tot veți avea nevoie de ele, măcar puțin :). (Sau veți avea cu ce să îi ajutați pe alții.)
  • împachetați haine pentru 2-3 zile, nu mai mult. La fiecare albergue există facilități de spălat rufe (manual și mașină + uscător, contra cost – și aici vă puteți asocia din nou cu colegii de drum!). Spălatul hainelor purtate peste zi este unul din ritualurile pelerinajului.
  • nu uitați că în albergues publice nu există prosoape și așternuturi – luați cu voi un prosop de microfibră și sacul de dormit. Vara, când e foarte cald, e suficient și un liner subțire. 
  • în albergues de multe ori veți împărți camera cu 16-45 de oameni, așa că nu e liniște completă niciodată. (Chiar, știați că, global, 40% din bărbați și 24% din femei sforăie?) O pereche de dopuri de urechi și o mască de somn vă vor ajuta să vă treziți fresh! (la cel târziu 6 dimineața, pentru că nici cel mai leneș pelerin nu stă în pat mai târziu de atât).
  • un ghid și/sau o aplicație dedicată. Teoretic nu aveți nevoie nici de una nici de alta: tot ce aveți de făcut e să urmați săgețile galbene. Practic, un ghid vă dă un overview al drumului (câți kilometri sunt de la un punct la altul, care e elevația traseului, cât e drum asfaltat și cât nu șamd.) și mai ales – foarte important! – localizările exacte și numerele de telefon ale albergues. Albergues publice nu acceptă rezervare, însă cele private de obicei da, iar cu cât vă veți apropia mai mult de Santiago, cu atât rezervările (sau măcar un telefon înainte să verificați dacă mai sunt locuri) vor deveni necesare. Pentru Camino Português am folosit aplicația Wise Pilgrim. 

 

Am luat prea multe lucruri cu mine / am făcut cumpărături, ce mă fac?

Apelați cu încredere la serviciile poștale :)). Din Spania puteți trimite de la orice oficiu, pe numele vostru, un pachet pe adresa:

Oficina Principal de Correos de Santiago
Rua do Franco, 4
15702, Santiago de Compostela

Acesta este oficiul poștal al pelerinilor, aflat în proximitatea catedralei. Când ajungeți, pur și simplu vă prezentați cu actul de identitate și vă preluați pachetul.

Atenție – dacă veți trimite pachetul din Portugalia pe aceeași adresă el nu va ajunge aici, ci într-un oficiu foarte îndepărtat, la marginea orașului, până la care va trebui să luați un taxi. Așa că poate ar fi o idee mai bună să îl expediați direct acasă sau la un prieten.

 

Ce este Credencial do Peregrino?

Pașaportul de pelerin cu ajutorul căruia veți dovedi în Santiago că ați făcut cu adevărat drumul lui Iacob. Cumpărați-l (3 eur) de la catedrala din Porto (sau de unde începeți pelerinajul) și aveți grijă să cereți să fie ștampilat de cel puțin două ori pe zi. Orice ștampilă e bună: albergues, biserici, catedrale, cafenele, pastelarias, restaurante, piețe – orice agent economic va fi încântat să vă ajute să demonstrați pelerinajul. Când ajungeți în Santiago, mergeți cu el la Oficina del Peregrino, unde veți primi ștampila finală și Compostela, certificatul oficial de pelerin (dacă ați parcurs cel puțin 100km pe jos sau cel puțin 200 cu bicicleta sau călare). 

 

280 km pe jos? Totuși… de ce aș face asta?

O întrebare foarte bună, pe care mi-am tot pus-o și eu în primele 3 zile, târându-mi bocancii pe șosea și gândindu-mă cât de stupid este să mergi pe jos o zi întreagă prin căldură pe un drum pe care ai putea să îl parcurgi în cel mult 25 de minute cu mașina. (Insert o mașină care tocmai trece în viteză pe lângă tine în timp ce șoferul îți strigă ”Bom Caminho!”) În sens religios, pelerinajul este o călătorie (care solicită efort fizic) către un loc sfânt, pe parcursul căreia pelerinul este ”exilat” din lumea sa obișnuită și trece printr-o transformare spirituală de la o stare de nefericire (nu neapărat un mare necaz, mai degrabă nefericirea caracteristică pentru condiția umană) la una de beatitudine. Ei bine, pot să vă spun că această transformare funcționează chiar și pentru cei mai puțin credincioși, care să zicem își petrec primele 48 de ore de drum căutând fervent pe internet ”is it ok if I hate the Camino” (spoiler alert: nu se găsește nimic pe tema asta). Nu îmi este clar cum funcționează, dar după 60-70 km parcurși, cumva corpul se obișnuiește, mintea intră într-o stare de zen și totul este așa cum ar trebui să fie. Probabil acesta este motivul pentru care majoritatea celor care parcurg un Camino devin ”dependenți” (cea mai frecventă întrebare pe care o veți auzi pe drum este ”Is this your first Camino?” – și cel mai frecvent răspuns ”No” :). 

Însă, așa cum îmi povestea un tovarăș de drum într-una din zile, ”your Camino is your Camino”. Pentru unii este o experiență sportivă (veți auzi de cei care pleacă la 4 dimineața și parcurg în viteză câte 40-50km pe zi), pentru alții una socială (pelerinii sunt printre cei mai diverși și interesanți oameni pe care îi veți întâlni vreodată), unii sunt aici ca să descopere țara (cu atracțiile sale naturale și gastronomice :D), alții preferă mersul solitar ca mijloc de meditație și auto-descoperire. Cea mai bună parte? Nu există un ”mod corect” de a parcurge Camino, toate sunt ok! Cel mai important este ca această experiență să vă bucure. 

În 2017, 2.6 milioane de turiști din întreaga lume au ajuns în Santiago de Compostela în calitate de pelerini pe oricare din multiplele caminhos. Însa pelerinii zilelor noastre nu mai au nevoie să se bazeze doar pe un măgar, noroc și propriile forțe pentru această călătorie. Există companii care organizează ture (self-guided, adică se ocupă doar de rezervări, dar și cu grupuri ghidate), servicii de transport bagaje dintr-un loc în altul pentru cine nu poate merge cu un rucsac greu în spate, posibilitatea ca anumite porțiuni ale drumului să fie „sărite” cu ajutorul unui mijloc de transport (atenție însă la cerințele certificatului de pelerin! Nu veți primi ștampila finală pe un drum făcut doar cu mașina) și multe alte servicii care au transformat pelerinajul într-o experiență deschisă aproape tuturor.

Și nu uitați: pelerinajul e o experiență foarte personală. Puteți merge 6 km pe zi, până la următorul albergue, sau 50 km pe zi (dacă sunteți ultramaratonist) – pentru Camino sunteți același pelerin. 

 

E super, dar nu am 2 săptămâni la dispoziție pentru un Camino

Din fericire, pelerinajul zilelor noastre e ceva foarte flexibil. Dacă nu aveți timp sau rezistență pentru un Camino întreg, puteți alege câteva etape mai scurte. Una din cele mai frumoase povești de pe drum este cea a două doamne de vârstă mijlocie din Germania, prietene din copilărie (însă acum locuind în orașe separate) care vin în fiecare an o săptămână pe Camino. Cea mai bună parte? Încă nu au parcurs ultima etapă, până la Santiago, o păstrează pentru ”o ocazie specială” :). 

 

OK, aș vrea și eu să parcurg un Camino… dar nu am cu cine!

Camino este activitatea perfectă pentru călătorii solo. În primul rând pentru că puteți alege când / dacă vreți să fiți singur sau, dimpotrivă, să socializați cu alți pelerini. Apoi, pentru că un călător singur poate decide ritmul cu care merge, când să facă pauze, când să încheie ziua sau când să mai forțeze încă 5 km. Și nu vă temeți: pe Camino (cel puțin pe Portugues) întotdeauna veți fi aproape de o zonă locuită și cu transport în comun, veți avea semnal la telefonul mobil și veți putea cere ajutor dacă veți avea nevoie. Există o vorbă, ”the Camino provides” – Camino îți oferă întotdeauna lucrul de care ai nevoie, fie el o săgeată galbenă când nu ești sigur că mai ești pe drumul cel bun, un tovarăș de mers când te simți singur, o pară coaptă căzută din copac când ți-a scăzut energia, un izvor proaspăt când apa ta din sticlă s-a încălzit prea tare, un peisaj superb când te simți demotivat. Trebuie doar să aveți încredere și să reușiți să treceți peste primele două zile :)).

 

Mersul pe jos poate fi o vacanță activă neașteptat de frumoasă,  în care veți întâlni peisaje minunate și oameni care poate vă vor deveni prieteni pe viață. Daaaaar, dacă plănuiți mai degrabă un staycation, vă propunem o variantă de Caminho Português  mai rapidă, mai comodă și care vă va ajuta și să exersați înțelegerea limbii portugheze: Passo a Passo, o miniserie de 9 episoade în care băieții de la Practice Portuguese parcurg drumul pelerinilor.

Mai jos un mic overview al Camino Português parcurs vara aceasta în imagini – alte detalii găsiți și pe contul nostru de Instagram, sub tag-ul #instatakeover :D. Bom Caminho!