04/10 2019 Lecția de portugheză 2.0: Învățarea limbii portugheze. Provocările

Olá, amigos queridos! Tudo bem?

Dacă data trecută am vorbit despre veștile bune referitoare la învățarea limbii portugheze, considerăm că ar fi corect din partea noastră să vă prezentăm și partea mai puțin veselă – provocările pe care le întâmpină, cu precădere, începătorii.

Nu vă fie teamă, avem și soluții.

Pornim la atac pe categorii: pronunție, formă și sens.

limba portugheza provocarile

Pronunție

1. Închiderea vocalelor

Mai țineți minte șocul pe care l-ați avut când ați auzit portugheza europeană pentru prima dată?

Știți voi, din seria „da’ ăștia n-au vocale”?

Ei bine, când începem să învățăm limba portugheză, uităm de acest șoc inițial și deschidem, inevitabil toate vocalele atunci când citim cu voce tare și/sau începem să vorbim.

De ce? Pentru că limba română este o limbă fonetică, așa că voi fi tentat să citesc cuvintele în portugheză așa cum sunt scrise. În plus, oricum sunt stresat că citesc într-o limbă străină cu voce tare/că vorbesc într-o limbă străină și uit că sunt niște reguli de pronunție de care trebuie să țin cont.

Ce propunem noi? Dacă știți că aveți tendința să uitați să pronunțați închis vocalele atunci când citiți cu voce tare, subliniați/îngroșați/scrieți cu o culoare diferită vocalele care trebuie închise. Faceți apoi exerciții de lectură cu voce tare și înregistrați-vă. Ascultați și comparați pronunția cu înregistrări realizate de nativi.

Se apropie? Dacă nu, mai exersați.

2. E versus é

Din aceeași categorie a pronunției buclucașe face parte eternul duo e  versus é. Iată cum, un simplu accent face o diferență majoră, atât de sens, cât și de pronunție. E fără accent se pronunță i și înseamnă și, iar é se pronunță e și înseamnă (el/ea) este.

Soluția pe care o propunem este aceeași ca la punctul anterior.

3. R-ul gutural.

„Da’ profa, chiar nu pot să pronunț r-ul ăla așa cum fac ei!”

Știm, e un capitol tare neprietenos, pentru că trebuie să îmi dau seama unde să articulez acel sunet.  Așadar, trebuie să dezasamblez sunetul și să mă folosesc de organele articulatorii (limbă, vălul palatin, cerul gurii, zona alveolară, dinții, maxilarul inferior, buzele). Încercați mai multe variante de articulare a sunetului. Nu vă faceți probleme că o să arătați ridicol – în definitiv, puteți faceți asta singuri, în fața unei oglinzi. Exersați, nu renunțați.

Dacă insistați să nu vă iasă, îl puteți pronunța rulat, ca pe un rrrrrrr mai lung.

Formă

4. Verbe cu prepoziții

În limba portugheză unele verbe sunt însoțite de o prepoziție anume. Știți, fac parte din categoria situațiilor nenegociabile. Cum ar fi verbul gostar (a plăcea). Gostar este întodeauna însoțit de prepoziția de. Sunt ca gemenii siamezi. Unde-i gostar, trebuie să fie și de. Altfel, nu funcționează.

Soluția? Când învățați să conjugați verbul, învățați-l cu tot cu prepoziția de, pe formula Eu gosto da Maria, Tu gostas do João etc.Nu separați verbul de prepoziție. Din fericire, e o chestiune strict de memorizare.

Sens

5. În portugheză a fi nu-i totuna cu a fi

Din categoria sens, cel puțin în primele etape de învățare, una dintre marile dificultăți constă în a face diferența între sensul verbelor ser și estar. Formele le voi învăța ușor, însă problema cu care mă voi confrunta va fi ezitarea utilizării lor în context. De ce? Pentru că sunt situații în care logica limbii materne îmi joacă feste.

Soluția? Nu traduceți în limba română și nici nu vă dedați retroversiunii. Gândiți-vă totdeauna la caracteristicile care guvernează sensul fiecărui verb în parte și voilà! Problema-i rezolvată.

Nu voi mai spune sou feliz ci estou feliz.

6. Acesta, aceala și … cum adică există și ceva între?

O altă problemă comună este pusă de pronumele și adjectivul demonstrativ. De ce? Pentru că, spre deosebire de limba română, în care am două coordonate – aici și acolo, în limba portugheză am trei: aici, acolo și un spațiu intermediar între aici și acolo.

Soluția? Să încerc să înțeleg lumea dintr-o perspectivă diferită. Logica o veți înțelege la un moment dat, însă pentru a folosi aceste forme spontan, în mod corect, trebuie să vă acordați timp. E un act de curaj pe care ajungeți să îl stăpâniți în timp pentru că are o complexitate mai mare.

7. Forma de adresare você

Ah, eternul você. Un cuvânt atât de mic, care pune probleme atât de mari și care poate duce la ruperea lanțului de iubire dintre interlocutori.

„Da’ profa, da’ brazilienii zic numai você?”

Știm, queridos, dar în Portugalia se folosește diferit. Vom reveni cu un articol separat, numai despre folosirea lui você. Până atunci, dacă sunteți deja în vizită în Portugalia, vă recomandăm insistent să nu îl folosiți. În Brazilia, folosiți numai você, evitați, în schimb, tu.

* * *

Sigur, mai sunt și alte provocări, ne-am limitat la cele mai frecvente și la cele care le dau bătăi de cap mai ales începătorilor.

Ca în orice situație problematică, important este să conțientizăm neregulile, să ne monitorizăm în preajma lor și să ne construim un plan de acțiune.