03/10 2020 Calçada – arta portugheză a pavajelor

Calçada portuguesa a ajuns să fie considerată artă, dar puțini știu că s-a născut dintr-un capriciu regal! Ironic, am putea spune că este una dintre formele artistice pe care le puteți călca în picioare (foarte puține, de altfel), căci acesta-i este principalul scop. 

Acest pavaj tipic portughez face din Lisabona și din întreaga Portugalie o galerie de artă în aer liber, cu o viață vibrantă proprie, un loc în care arta este cu ochii pe tine și te urmărește de la orice colț și chiar la orice pas.

Aviz amatoarelor: calçada și tocurile não se dão bem, adică nu se înțeleg de nicio culoare! Ar fi bine să vă echipați cu încălțări cât mai comode, pentru a putea parcurge orașul celor șapte coline așa cum se cuvine. 

Acest meșteșug și totodată obicei de a pava străzile a luat naștere în 1498, când Dom Manuel I a emis un decret prin care cerea pavarea străzii Rua Nova dos Mercadores. La acea vreme, strada era un fel de Babilon și epicentrul comerțului cu mirodenii. 

Imaginați-vă doar, toată tărășenia cu pavajul se zice că ar fi fost din cauza unui… rinocer! Dom Manuel I obișnuia de ziua sa de naștere (21 ianuarie) să organizeze câte-o paradă fabuloasă, similară Carnavalului. Cum exotismul noilor descoperiri era în floare, regele voia neapărat ca defilarea să-l includă și pe Ganga, un rinocer alb gigant, care s-ar fi împotmolit în noroi, dacă n-ar fi fost pavate străzile.

Însă apogeul utilizării acestui procedeu a fost atins abia după cutremurul din 1755, odată cu reconstruirea din temelii a Lisabonei. Ca principale materiale au servit calcarul și bazaltul, întrucât granitul, utilizat inițial la cererea lui Dom Manuel I, se extrăgea din regiunea Porto și era mult prea costisitor. 

Totuși, calçada din calcar alb și negru, așa cum o cunoaștem hoje em dia, a fost realizată abia în 1842 de către deținuții de la Castelul São Jorge. Exact, minunatul castel de astăzi are o viață destul de zbuciumată: pe lângă rolul de fortificație pe care l-a avut, a servit și drept închisoare. Dar o să ajungem și acolo într-un articol viitor, se Deus quiser! 

Așadar, îi datorăm inginerului general-locotenent Eusébio Cândido Cordeiro Pinheiro Furtado uma salva de palmas (👏🏻 aplauze) și mulțumiri pentru calçada portuguesa de astăzi. Câțiva ani mai târziu, în 1848, Praça do Rossio (Praça de D. Pedro IV) a fost prima piață pavată conform modelului mozaic inventat de Pinheiro Furtado.

Pentru acest proiect, el a propus modelul în valuri largi care să imite marea, cunoscut astăzi sub denumirea o Grande Mar. În fața acestui model de pavaj, pare că suprafața plană se deformează, iar privirea ni se pierde ca și cum am privi ore în șir valurile mării.

Acest model a servit drept inspirație și pentru pavarea promenadei Copacabana din Rio de Janeiro. O Grande Mar a fost exportat cu succes și în alte foste colonii portugheze, fiind cel mai des întâlnit în Brazilia, Timorul de Est și Macau. Ba mai mult, o mostră de calçada portuguesa se regăsește și la memorialul lui John Lennon din Central Park, New York.  

Pavajul realizat din granit, mai rezistent și mult mai costisitor, era folosit mai ales pentru partea carosabilă a străzilor. Chiar dacă în mare parte a fost acoperit de asfalt, mai există zone prin oraș unde încă poate fi întâlnit și astăzi. Un trotuar realizat în calçada poate dura chiar și un secol!

Oriunde aruncați privirea, pe trotuarele din întreaga Lisabonă puteți întâlni realizate în calçada caravela și corbul, simbolurile orașului, motive de inspirație populară și marină și pot fi realizate chiar și portrete. Exemplul cel mai cunoscut în acest sens este portretul Amáliei Rodrigues, realizat de artistul urban Vhils din calcar alb, negru, maro și roz. Portretul Amáliei cu pletele-n vânt se află în cartierul Alfama, la intersecția străzilor São Tomé și Cegos.

Pentru a conserva arta pavajului portughez și a transmite și generațiilor noi această meserie a fost creată în 1986 Escola de Calceteiros, căci așa se numesc meșterii pavajului. În continuare cuburile de calcar sunt așezate manual, astfel încât să formeze diverse modele geometrice, desene, figuri umane sau simboluri.

Iar în Lisabona există și un monument dedicat acestui meșteșug – o Monumento ao Calceteiro a fost creat de sculptorul Sérgio Stichini și este astăzi amplasat în Praça Restauradores.

Acum că știți atâtea, când veți păși pe calçada portuguesa să nu uitați de toți cei care au pus umărul la crearea acestui patrimoniu cultural inestimabil!

Dacă v-a plăcut articolul și vreți să aflați mai multe despre cultura lusofonă și evenimentele Fala Português!, nu uitați să vă abonați la newsletter, să ne urmăriți pe Instagram și pe Facebook!